Un du-te vino neîncetat cu zumzăit specific,
E al albinei zbor către un loc mirific.
Sub crengi cu frunze colorate
Ce unii dintre noi le-am dat uitate,
E Universul tot, în pomul ce a fost ales.
E pacea între specii, căci albina mană a cules,
Nu știe că e cel din urmă zbor și ultimul sărut,
Ea crede că va mai fi o zi, dar ea s-a dus, a dispărut!
Matei Silviu,
Fratele cel mare